(1) Entitățile esențiale, entitățile importante și autoritățile competente sectorial pot constitui echipe de răspuns la incidente de securitate cibernetică, denumite în continuare ,,CSIRT’’, proprii sau sectoriale ori pot achiziționa servicii de specialitate de la furnizori de servicii specifice CSIRT, autorizați de către DNSC.

(2) CSIRT-urile prevăzute la alin. (1) sunt autorizate de către DNSC în urma evaluării îndeplinirii condițiilor specifice de autorizare a acestui tip de serviciu, conform alin. (3) și art. 31-33.

(3) În vederea obținerii autorizării, CSIRT-urile prevăzute la alin. (1) trebuie să probeze deținerea unei infrastructuri de comunicare și de informații adecvate, sigure și reziliente care să permită schimbul de informații cu entitățile pe care acestea le deservesc și cu alte părți interesate relevante, precum și existența resurselor adecvate pentru îndeplinirea efectivă a sarcinilor ce le revin.

(4) CSIRT-urile prevăzute la alin. (1) cooperează și fac schimb de informații relevante cu comunitățile sectoriale sau trans-sectoriale formate din entități esențiale și entități importante.

(5) CSIRT-urile prevăzute la alin. (1) participă la grupuri de cooperare naționale și internaționale, evaluări inter pares, la Rețeaua CSIRT sau la alte formate asemănătoare la solicitarea CSIRT național.

(6) CSIRT-urile prevăzute la alin. (1) cooperează atât între ele, cât și cu CSIRT național.

(7) DNSC poate delega una sau mai multe persoane atât din personalul propriu de control, cât și de specialitate să își exercite temporar atribuțiile în cadrul unui CSIRT prevăzut la alin. (1).